- pridvor
- PRIDVÓR, pridvoare, s.n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperişul sprijinit de stâlpi, aşezată în partea din faţă a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case ţărăneşti: tindă. – Din sl. pritvorŭ.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98PRIDVÓR s. (constr.) 1. v. cerdac. 2. v. tindă. 3. cerdac, tindă. (pridvor la moara de vânt.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRIDVÓR s. v. limbă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepridvór s. n., pl. pridvoáreTrimis de siveco, 06.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficPRIDV//ÓR pridvoroáre n. Terasă cu balustradă şi acoperiş susţinut de stâlpi, adăugat în faţa intrării principale a unei case; cerdac; foişor. /<sl. pritvoruTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpridvór (pridvoáre), s.n. – 1. Cerdac, balcon. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu. – var. pritvor, priv(d)or. sl. pritvorŭ, de la pritvoriti "a înnădi" (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Conev 80), cf. sb. pritvor, prevor, slov. pridvor, ceh. pritvor.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.