- cerdac
- CERDÁC, cerdace, s.n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri; galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boiereşti sau la mănăstiri); verandă, pridvor. ♦ (impr.) Balcon. 2. (înv.) Clădire izolată, cu o singură încăpere, aşezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalţi, care permite o vedere generală asupra împrejurimilor. 3. Acoperiş făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci. [var.: ceardák s.n.] – Din tc. çardak.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CERDÁC s. 1. pridvor, tindă, verandă, (prin Ban.) pornană. 2. pridvor, tindă. (cerdac la moara de vânt.) 3. chioşc, foişor, pavilion, (Transilv.) filigorie. (Un cerdac situat în grădină.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecerdác s. n., pl. cerdáce/cerdácuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCERDÁ//C cerdacce n. 1) Terasă cu balustradă şi cu acoperişul susţinut de stâlpi (uneori închisă cu geamuri) situată în faţa intrării principale a unei case; pridvor. 2) înv. Construcţie izolată, făcută pe o ridicătură de pământ sau pusă pe stâlpi, servind ca post de observaţie. 3) Acoperiş făcut deasupra unei fântâni. [pl. şi cerdacuri] /<turc. çardakTrimis de siveco, 07.11.2007. Sursa: NODEXcerdác (-ce), s.n. – 1. Balcon închis cu gratii sau geamuri. – 2. Pavilion, chioşc. – 3. Terasă, balcon. – 4. Acoperiş cu care se protejează troiţele şi fîntînile. – Mr. cirdache, megl. čărdac. tc. çerdak (Cihac, II, 560; Şeineanu, II, 123; Roesler 607; Meyer 442; Lokotsch 397; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρδάϰι, alb. tśardhak, bg., sb., rus. čardak. După Miklosich, Wander., 13, rut. čerdak provine din rom.Trimis de blaurb, 11.02.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.