cercătură

cercătură
CERCĂTÚRĂ, cercături, s.f. (înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Cerca + suf. -ătură.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

cercătúră s. f., g.-d. art. cercătúrii; pl. cercătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • cercatura — cer·ca·tù·ra s.f. OB ricerca {{line}} {{/line}} DATA: av. 1698 …   Dizionario italiano

  • cerca — CERCÁ, cerc, vb. I. 1. tranz. (pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ intranz. A întreba, a se informa. 2. tranz. şi refl. (pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. tranz. (pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”