cercător

cercător: CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s.m. şi f. (înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experienţă. – Cerca + suf. -ător.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

cercătór s. m., pl. cercătóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

cerca — CERCÁ, cerc, vb. I. 1. tranz. (pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ intranz. A întreba, a se informa. 2. tranz. şi refl. (pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. tranz. (pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4 … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts