- cercătoare
- cercătoáre s. f., g.-d. art. cercătoárei; pl. cercătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
cercătoare
Look at other dictionaries:
cerca — CERCÁ, cerc, vb. I. 1. tranz. (pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ intranz. A întreba, a se informa. 2. tranz. şi refl. (pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. tranz. (pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4 … Dicționar Român
