pălimar

PĂLIMÁR¹, pălimare, s.n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susţine streaşina acoperişului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case ţărăneşti, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foişor. – et. nec.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PĂLIMÁR² s.n. v. pălămar¹.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PĂLIMÁR s. 1. v. balustradă. 2. v. pop.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PĂLIMÁR s. v. pripon, ţaruş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pălimár (stâlp, balustradă, cerdac) s. n., pl. pălimáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PĂLIMÁR pălimare n. 1) Stâlp care sprijină streaşina unei case ţărăneşti. 2) Îngrăditură joasă din scânduri făcută la o prispă sau la un cerdac. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pălimár, pălimáre, s.n. (înv. şi reg.) 1. par, stâlp. 2. bârnă, grindă, cumpănă (la fântână). 3. ţăruş, pripon. 4. împrejmuire de scânduri la prispa sau pridvorul casei ţărăneşti; balustradă, parmaclâc, grilaj. 5. (înv.) întăritură, parapet. 6. cerdac, pridvor, foişor, balcon. 7. (reg.) acoperiş oblic care apără de ploi şi zăpadă treptele intrării la o casă. 8. (reg.) şopron. 9. (reg.) îngrăditură la strunga oilor. 10. (reg.) corlată. 11. (reg.) targă. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu întins de-a curmezişul râului de care se ţine podul plutitor.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



pălimár (pălimáre), s.n. – 1. Balcon, foişor. – 2. Balustradă, parmalîc. – 3. Balustru. – var. (înv.) polimar, (Munt.) palimac. ngr. πολυμερής "multilateral", din cauza orientării sale în diferite direcţii. Forma primitivă, polimar, a fost asimilată cu pălămar "frînghie" şi "paracliser". sec. XVIII.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER