- pălămar
- PĂLĂMÁR1, pălămari, s.m. (reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PĂLĂMÁR2, pălămare, s.n. (pop.) Odgon, parâmă. [var.: pălimár s.n.] – Din tc. palamar, ngr. palamári.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PĂLĂMÁR s. v. odgon, paracliser, parâmă, ţârcovnic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepălămár (paracliser) s. m., pl. pălămáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpălămár (odgon) s. n., pl. pălămáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂLĂMÁR1 pălămari m. reg. Persoană care îngrijeşte de o biserică, îndeplinind şi anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; ţârcovnic. /<ucr. palamarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPĂLĂMÁR2 pălămare n. pop. Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave; parâmă. /<turc. palamar, ngr. palamáriTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpălămár (pălămári), s.m. – Paracliser. – var. palamar; pălimar. ngr. παλαμονάριος, sl. paramonarĭ, prin intermediul rut. palamar (Cihac, II, 240). În Mold. – Der. pălămărie, s.f. (funcţie de paracliser).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.