- pălămidă
- PĂLĂMÍDĂ1, pălămide, s.f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase şi cu flori roşii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PĂLĂMÍDĂ2, pălămide, s.f. Peşte marin răpitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici şi cu numeroşi dinţi pe fălci (Sarda sarda). ♢ Compus: pălămidă-de-baltă = peşte mic cu corpul acoperit cu plăci osoase şi cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamídha.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PĂLĂMÍDĂ s. (bot.; Cirsium arvense) (reg.) crăpuşnic, scaiete.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePĂLĂMÍDĂ s. v. ciulin, gălbinare, ghimpe, holeră, limba-oii, scai, scaiete, scai-galben, talpa-ursului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepălămídă (bot., zool.) s. f., g.-d. art. pălămídei; pl. pălămídeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂLĂMÍD//Ă1 pălămidăe f. Peşte marin răpitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu înotătoare spinoase şi cu mulţi dinţi. ♢ pălămidă-de- baltă peşte dulcicol de talie mică, cu cap fusiform, de culoare verde-gălbuie, cu pete negre, având spini dorsali şi plăci osoase laterale. /<ngr. palamídhaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPĂLĂMÍD//Ă2 pălămidăe f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, ramificată, având frunze, de obicei, adânc crestate, spinoase împrejur, şi flori de culoare liliachie, care creşte prin semănături. /<bulg. palamidaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPĂLĂMIDĂ, pălămide, s.f. (iht.) Peşte marin, înrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent şi în Marea Neagră, având carnea gustoasă şi fără oase, foarte apreciat ca peşte de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializează ca (engl.) bonito.Trimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGEpălămídă, pălămíde, s.f. (reg.) despărţitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi sau al unui dulap; chichiţă.Trimis de blaurb, 30.08.2006. Sursa: DARpălămídă (pălămíde), s.f. – Bonită (Pelamys sarda). – var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERpălămídă (-ízi), s.f. – 1. Crăpuşnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Peşte de rîu (Gasterosteus platygaster). sb., cr. palamida (Cihac ,II, 239; Tiktin), din tc. palamud "ghindă" şi acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι "ghindă" (Vasmer, gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucişare cu ngr. παλάμη "palmă", cf. ngr. παλαμονίδα "osul-iepurelui"; dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicaţie suficientă. Poate are legătură cu cuvîntul următor.Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DERpălămídă (pălămíde), s.f. – (Mold.) Despărţitură mică în interiorul unei lăzi. Origine necunoscută, probabil ngr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.