slavă — SLÁVĂ, slăvi, s.f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ♢ expr. Slavă Domnului sau slavă ţie, Doamne! = exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru reuşita unui lucru. 2. Înaltul cerului,… … Dicționar Român
slăvire — SLĂVÍRE, slăviri, s.f. Faptul de a slăvi; preamărire, laudă; adorare, venerare. – v. slăvi. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SLĂVÍRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslă vire,… … Dicționar Român
apoteoză — APOTEÓZĂ, apoteoze, s.f. (În antichitatea greco romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [pr.: te o ] – Din fr. apothéose, lat.… … Dicționar Român
glorificare — GLORIFICÁRE, glorificări, s.f. (livr.) Acţiunea de a glorifica şi rezultatul ei; preamărire, slăvire. – v. glorifica. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Glorificare ≠ defăimare, denigrare, ponegire, ponosire Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
imn — IMN, imnuri, s.n. Poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦ spec. Cântec religios de preamărire a divinităţii. ♦ spec. Cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naţionale… … Dicționar Român
pohfală — POHFÁLĂ, pohfale, s.f. (înv.) 1. Laudă, slavă, preamărire. 2. Pompă, fast, strălucire. 3. Mândrie, trufie, orgoliu. [var.: pofálă s.f.] – Din sl. pohvala. Trimis de ana zecheru, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 POHFÁLĂ s. v. aroganţă, cinste, cinstire … Dicționar Român
proslăvire — PROSLĂVÍRE, proslăviri, s.f. Acţiunea de a (se) proslăvi şi rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – v. proslăvi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROSLĂVÍRE s. 1. v. glorificare. 2. v. preamărire. 3. v. glorie … Dicționar Român
slávã — I. (limba) s. f., g. d. art. slávei II. (glorie, preamãrire, înaltul cerului) s. f., g. d. art. slävii; pl. slãvi … Romanian orthography
binecuvântare — BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s.f. Acţiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicţiune, blagoslovire, blagoslovenie. ♢ expr. A (sau a şi) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – v. binecuvânta. Trimis de paula, 21.06.2002 … Dicționar Român
elogiu — ELÓGIU, elogii, s.n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 Elogiu ≠ hulă, ponegreală Trimis de siveco,… … Dicționar Român