apoteoză — APOTEÓZĂ, apoteoze, s.f. (În antichitatea greco romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [pr.: te o ] – Din fr. apothéose, lat.… … Dicționar Român
exaltare — EXALTÁRE, exaltări, s.f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [pr.: eg zal ] – v. exalta. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXALTÁRE s. v. elogiere, glorificare, laudă … Dicționar Român
glorificare — GLORIFICÁRE, glorificări, s.f. (livr.) Acţiunea de a glorifica şi rezultatul ei; preamărire, slăvire. – v. glorifica. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Glorificare ≠ defăimare, denigrare, ponegire, ponosire Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
slavă — SLÁVĂ, slăvi, s.f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ♢ expr. Slavă Domnului sau slavă ţie, Doamne! = exclamaţie prin care cineva îşi exprimă satisfacţia pentru reuşita unui lucru. 2. Înaltul cerului,… … Dicționar Român
adorare — ADORÁRE s.f. 1. Faptul de a adora; adoraţie. 2. Slăvire (a unei divinităţi); venerare, cinstire, divinizare. – v. adora. Trimis de ana zecheru, 24.02.2008. Sursa: DEX 98 ADORÁRE s. 1. divinizare, idolatrizare, venerare. (adorare cuiva.) 2. v.… … Dicționar Român
glorie — GLÓRIE, glorii, s.f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obţinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însuşiri excepţionale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria. Trimis de gall, 13 … Dicționar Român
imn — IMN, imnuri, s.n. Poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦ spec. Cântec religios de preamărire a divinităţii. ♦ spec. Cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naţionale… … Dicționar Român
mărie — MĂRÍE, mării, s.f. (înv.) 1. (Urmat de un adj.pos. sau de un pron.pers.) Termen de reverenţă la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălţime, domnie, maiestate. 2. Situaţie înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare,… … Dicționar Român
pohfală — POHFÁLĂ, pohfale, s.f. (înv.) 1. Laudă, slavă, preamărire. 2. Pompă, fast, strălucire. 3. Mândrie, trufie, orgoliu. [var.: pofálă s.f.] – Din sl. pohvala. Trimis de ana zecheru, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 POHFÁLĂ s. v. aroganţă, cinste, cinstire … Dicționar Român
pohvalenie — POHVALÉNIE s. v. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamă rire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
