mărie

MĂRÍE, mării, s.f. (înv.) 1. (Urmat de un adj.pos. sau de un pron.pers.) Termen de reverenţă la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălţime, domnie, maiestate. 2. Situaţie înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie. 3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. – Mare + suf. -ie.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MĂRÍE s. (mai ales art.) domnie, înălţime, maiestate, (înv.) mărime, mărire. (mărie sa nu vă poate primi.)

Trimis de siveco, 14.04.2008. Sursa: Sinonime



MĂRÍE s. v. aroganţă, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, cinste, cinstire, dimensiune, elogiu, fală, forţă, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, înfumurare, îngâmfare, laudă, măreţie, mărime, mărire, măsură, mândrie, omagiu, orgoliu, preamărire, preaslăvire, proporţie, proslăvire, putere, semeţie, slavă, slăvire, splendoare, strălucire, tărie, trufie, vaca-domnului, vanitate.

Trimis de siveco, 14.04.2008. Sursa: Sinonime



Măría ta (sa, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Măríei tále (sále, voástre); pl. Măríile voástre

Trimis de siveco, 04.02.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



măríe s. f., art. măría, g.-d. art. măríei, pl. măríi, art. măríile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Măríile lor s.f. pl. art. + pr., g.-d. Măríilor lor

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MĂRÍ//E măriei f. înv. 1) (urmat de un pronume posesiv) Termen reverenţios, care era folosit la adresa unei persoane de rang înalt; maiestate. 2) Poziţie socială înaltă. /a mari + suf. mărieie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX