porumb

porumb
FĂINĂ DE PORÚMB s. mălai, (reg.) făină de păpuşoi.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

GUŞA-PORÚMBULUI s. v. guşa-porumbelului, odolean.
Trimis de siveco, 31.03.2008. Sursa: Sinonime

PORÚMB s. 1. (bot.; Zea mays) (reg.) călambuc, ciolomadă, cocenaşi (pl.), colibaş, cucoriţă, cucuruz, gârnişor, mălai, păpuşă, păpuşoi, tenchi, (înv.) mais. 2. (bot.) porumb măselat v. porumb românesc; porumb românesc = porumb măselat. 3. v. porumbişte.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PORUMBUL-CÚCULUI s. v. porumbel, rodul-pământului.
Trimis de siveco, 24.08.2008. Sursa: Sinonime

mólia-porúmbului s. f. (sil. -li-a)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

porúmb adj. m., pl. porúmbi; f. sg. porúmbă, pl. porúmbe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

porúmb (plantă, ştiulete, pasăre) s. m., pl. porúmbi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

porúmb (semănătură, lan) s. n., pl. porúmburi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PORÚMB1 porumbă (porumbi, porumbe) pop. Care este de culoare cenuşie-albăstruie. /<lat. porumbus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PORÚMB2 porumbi m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina înaltă şi viguroasă, cu frunze lungi, cu flori grupate în inflorescenţe spiciforme şi cu fructe în formă de ştiuleţi. 2) Ştiuletele nedezghiocat al acestei plante. 3) la pl. Cantitate oarecare de grăunţe dezghiocate de pe ştiuleţi. /<lat. porumbus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PORÚMB3 porumbi m. pop. v. PORUMBEL. /<lat. porumbus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

porúmb (porúmbi), s.m. – 1. Porumbel (Columba palambus). – 2. Păpuşoi, cucuruz (Zea mais). – 3. Varietate de scorombar (Prunus spinosa). – 4. (adj.) Cenuşiu, porumbiu. – 5. (arg.) Lanţ de aur, lanţ de ceas. – var. mold. porîmb. Mr. părumbu, purumbu. lat. palŭmbus (Puşcariu 1359; Candrea-Dens., 1431; Tiktin, ZRPh., XL, 713; Spitzer, ZRPh., XXXIX, 108; REW 6181), cf. alb. pëljum (Philippide, II, 649), it. palombo, sp. paloma, port. pombo. Numele păpuşoiului vine de la asemănarea ştiuletelui cu un porumbel, cf. lat. med. arundo "lance" (Silos 46), sp. carrizo. Ipoteza că ar fi vorba de un calc din bg. gălăb "porumbel", gălăbi "porumb" (Rosetti, Influenţa limbii slave, 42) nu pare oportună; un împrumut cu sens opus pare mai uşor de admis. Cultura porumbului, introdusă destul de tîrziu (pe la 1680 în Munt. şi pe la 1690 în Mold.; data care se citează de obicei e falsă, cf. Nicolae Costin, în 1694) a progresat repede, înlocuind cultura grîului, care era obiectul unui monopol comercial turcesc. Der. porumbă (var. mold. porîmbă), s.f. (porumbiţă) a fost considerat reprezentant direct al lat. palŭmbŭla (Candrea-Dens., 1432) sau palŭmba (Candrea), ipoteză care nu este necesară; porumbac, adj. (cenuşiu, murg; fluture de noapte, Sphinx euphorbiae), cf. lat. meg. palumbacius; porumbar, s.m. (crescător de porumbei; scorombar, Prunus spinosa; s.m.m hulubărie; s.n., coşar, pătul), poate direct din lat. palŭmbarium (Puşcariu 1361; Candrea-Dens., 1433; cuvîntul apare la Du Cange); porumbea, s.f. (porumbiţă); porumbel, s.m. (hulub; porumbar; plantă liliacee, Muscari botryoides; păsări de hîrtie); porumbărie, s.f. (hulubărie); porumbeşte, adv. (ca porumbeii); porumbişte, s.f. (lan de porumb); porumbiţă, s.f. (hulubiţă; iubită); porumbrea (var. porumbrică), s.f. (porumbă); porumbrel, s.m. (scorombar); porumbie, s.f. (varietate de strugure). – bg. gălăbi "porumbiţă" a ajuns să însemne "porumb", probabil prin calc din rom. (Tiktin; Mladenov, Spisanie za bălg. Akademija, XLIII, 93).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • porúmb — I. adj. m., pl. porúmbi; f. sg. porúmbã, pl. porúmbe II. (plantã, ştiulete, pasãre) s. m., pl. porúmbi III. (semãnãturã, lan) s. n., pl. porúmburi …   Romanian orthography

  • mays — PORÚMB, Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s.m., (III) porumbi, e, adj., (I 3) porumburi, s.n. I. 1. s.m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică şi groasă, cu frunzele lungi şi ascuţite la vârf şi cu inflorescenţa un spic sau un… …   Dicționar Român

  • mălai — MĂLÁI, (2) mălaie, s.n. 1. Făină de porumb. ♦ (reg.) Făină de mei. 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit şi copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (şi cu zahăr). ♢ expr. Şi a …   Dicționar Român

  • păpuşoi — PĂPUŞÓI, (I, II 1) păpuşoi, s.m., (II 2) păpuşoaie, s.n. I. s.m. Augmentativ al lui păpuşă (I). II. (reg.) 1. s.m. Porumb. ♦ Rodul porumbului (ştiuleţi sau boabe). 2. s.n. Loc plantat cu porumb; porumbişte. [var.: (reg.) popuşói …   Dicționar Român

  • porumbişte — PORUMBÍŞTE, porumbişti, s.f. Loc semănat cu porumb (I 1), lan de porumb. ♦ Loc de pe care s a cules recolta de porumb (I 1), folosit adesea ca păşune. – Porumb + suf. işte. Trimis de oprocopiuc, 18.02.2009. Sursa: DEX 98  PORUMBÍŞTE s. porumb,… …   Dicționar Român

  • porumbar — PORUMBÁR1, porumbari, s.m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe şi cu fructe sferice de culoare neagră vineţie, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumbă1 + suf. ar.… …   Dicționar Român

  • cincantin — CINCANTÍN s.m. Varietate timpurie de porumb, cu tulpina scurtă şi subţire şi cu bobul mărunt de culoare portocalie. ♢ (Adjectival) Porumb cincantin. – Din it. cinquantino. Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  CINCANTÍN s., adj. (bot.)… …   Dicționar Român

  • cucuruz — CUCURÚZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s.m., (2) cucuruze, s.n. (reg.) 1. s.m. Porumb (planta şi rodul ei). 2. s.n. pl. Holde semănate cu porumb; porumbişte. 3. s.m. Fructul coniferelor; con. 4. s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe… …   Dicționar Român

  • porumbel — PORUMBÉL, EÁ, porumbei, ele, subst., adj. I. 1. s.m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparţinând uneia dintre aceste specii;… …   Dicționar Român

  • ciocălău — CIOCĂLẮU, ciocălăi, s.m. (reg.) Ciocan3. – Din magh. csukló. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOCĂLĂU s. v. cocean, ştiulete. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciocălău s. m., ar …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”