- cucuruz
- CUCURÚZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s.m., (2) cucuruze, s.n. (reg.) 1. s.m. Porumb (planta şi rodul ei). 2. s.n. pl. Holde semănate cu porumb; porumbişte. 3. s.m. Fructul coniferelor; con. 4. s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule (Petasites albus). – cf. bg., scr. k u k u r u z , k u k u r u d z a .Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DEX '98CUCURÚZ s. (bot.; Petasites albus) (Bucov.) cojocel.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCUCURÚZ s. v. captalan, con, porumb, ştiulete.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCUCURUZ-DE-PĂDÚRE s. v. mama-pădurii.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimecucurúz (porumb, con de brad) s. m., pl. cucurúziTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcucurúz (porumbişte) s. n., pl. cucurúzeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCUCURÚZ cucuruzi m. Fructul coniferelor sub solzii căruia sunt seminţele; con. /<sb. kukuruzTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcucurúz (-zi), s.m. – 1. Ştiulete de porumb. – 2. Porumb. – 3. Con de brad şi alte conifere. – 4. Plante (Petasites alba, Petasites officinalis). Origine expresivă. Se poate pleca de la coc, prin intermediul unui pl. colectiv cocuri şi cu suf. -ză, ca în paralelismul bob › buburuz(ă), cf. şi duduruză. Totuşi, este în legătură cu multe cuvinte străine, cf. it. cocoruzzo "vîrf în formă de pară", salent. cuccuruzzo "grămadă de pietre în formă piramidală", tarent. cucuruzzë "culme rotunjită", mil. kokorin "con de brad", ngr. ϰουϰούρι "grămadă de pămînt"; aşa încît Battisti, II, 997, propune pentru toate aceste cuvinte o bază mediteraniană cuccur, colectivă. Este mai curînd vorba de tot atîtea cuvinte expresive, produse de aceleaşi intenţii şi cu aceleaşi mijloace fonetice. Apare şi în bg. kukuruz, sb. kukurùz, rut. kukurudz, rus. kykyryza, mag. kukuricza, săs. kukeruse, care trebuie să provină toate din rom., ţig. kukorica (din mag.). Nu se poate explica prin sl. (Miklosich, Türk. Elem., Nachtrag, I, 64; Berneker 640; Vasmer 686; cf. opinia contrară a lui Mladenov); astfel încît nu este probabilă der. din rom., pe baza sl. (Miklosich, Fremdw., 103; Cihac, II, 86; cf. DAR; Conev 75). Miklosich, Türk. Elem., I, 334, propusese o origine tc., neverosimilă.Trimis de blaurb, 24.06.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.