mălai

MĂLÁI, (2) mălaie, s.n. 1. Făină de porumb. ♦ (reg.) Făină de mei. 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit şi copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (şi cu zahăr). ♢ expr. Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. ♢ Compus: mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. ♦ Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din seminţele plantelor oleaginoase. 3. (reg.) Porumb; p.restr. boabe de porumb. 4. (reg.) Mei; p.restr. boabe de mei. 5. (bot.; reg.) Mătură. 6. Compus: mălaiul-cucului = a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa). b) plantă erbacee cu frunze liniare şi flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris). [pl. şi: mălaiuri] – Et.nec.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



FLOAREA-MĂLÁIULUI s. v. păpădie.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



MĂLÁI s. 1. făină de porumb, (reg.) făină de păpuşoi. 2. (bot.) mălaiul-cucului (Luzula pilosa) = (reg.) horşti, părăşin, păuniţă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



MĂLÁI s. v. mei, porumb.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mălái s. n., (turte, semănături) pl. măláie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mălái-máre s. m. invar.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



măláiul-cúcului (bot.) s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MĂLÁ//I mălaiie n. 1) Plantă din familia gramineelor cu spicul ramificat, având seminţele în formă de boabe mici, care servesc pentru hrana păsărilor şi animalelor. ♢ Vrabia mălai visează se spune (în glumă) despre acela care se gândeşte mereu la ceea ce doreşte. 2) Făină de porumb. 3) Produs alimentar din făină de porumb, dospit şi copt în cuptor. ♢ Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiiul se spune despre un om în vârstă, care nu mai e bun de nimic. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mălái (măláiuri), s.n. – 1. (Mold., Trans.) Mei (Panicum miliaceum). – 2. (Trans.) Teren cultivat cu mei. – 3. (Mold., Trans.) Făină de mei. – 4. Făină de porumb, porumb măcinat. – 5. (Mold.) Pîine de mei sau de porumb. – var. (Mold.) malai (sensul 2, pl.) mălaie. Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt ca moştenire dacă (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 52); ca urmaş al sl. mlĕti, melją (Cihac, II, 184; Tiktin; Scriban); cu un cuvînt mei lai (Weigand, Jb, XVI, 78; Bogrea, Dacor., IV, 831; REW 5572); sau prin lat. amylum (‹ gr. ἄμυλος), cu suf. -alium (Giuglea, Dacor., III, 599). Nici una din aceste ipoteze nu este satisfăcătoare. Apare evidentă înrudirea cuvîntului cu mămăligă, cu atît mai mult, cu cît ambele lipsesc din dialecte. Dacă-i vorba de o formaţie internă şi expresivă, ne-am putea gîndi la o formă primitivă *mămălaie, cu aceeaşi reduplicare ca în mămăligă şi cu suf. expresiv diferit, cf. hărmălaie, hărăbaie, vîlvătaie etc. Baza expresivă ar fi, într-un astfel de caz, reduplicarea m-m, cu sensul de "aliment", ca în mamă şi mămăligă; şi forma actuală, mălai, ar fi reconstituită după pl. mălaie, cu pierderea reduplicării ca în măligă. Der. mălăoi, s.n. (turtă din sămînţă de cînepă); mălăoi, s.m. (floarea-soarelui, Helinathus annuus; plantă, Helianthemum alpestre). Din rom. provin rut. maljaj, pol. malaj (Miklosich, Wander., 10; Berneker, II, 10), rus. malai (Vasmer, II, 90), bg. malai (Capidan, Raporturile, 225), mag. malé (Edelspacher 18).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER