- pofti
- POFTÍ, poftesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A dori puternic să obţină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (înv. şi reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ refl. recipr. A se îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul). 3. tranz. (înv. şi pop.) A face cuiva o urare. 4. tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. tranz. A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). ♦ intranz. A veni (undeva sau la cineva). [var.: (înv. şi reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohotĕti.Trimis de ana_zecheru, 30.03.2004. Sursa: DEX '98POFTÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. dori. 3. v. cere. 4. a dori, a-i plăcea, a voi, a vrea. (Rămâi cu cine pofti.) 5. v. ura. 6. v. chema. 7. a invita, a ruga, a solicita. (Îl pofti să intre.) 8. v. invita. 9. v. îndemna. 10. a veni. (Îl roagă să pofti la catedră.) 11. v. îndrăzni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepoftí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poftésc, imperf. 3 sg. pofteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pofteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA POFTÍ poftésc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a râvni. ♢ Cât pofteşti cât doreşti; cât vrei; oricât. 2) (persoane) A chema în mod politicos (să vină undeva sau să participe la ceva); a solicita printr-o invitaţie; a invita. 3) pop. (sănătate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebită afecţiune; a ura. 4) (urmat de o propoziţie completivă cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit să închidă uşa. 5) înv. A solicita într-o formă categorică. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi să vină (pe undeva sau pe la cineva). Poftiţi în ospeţie la noi. ♢ Să poftească a) să intre; să vină; b) numai să încerce (dacă vrea s-o păţească). /<sl. pohotĕtiTrimis de siveco, 03.10.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.