- invita
- INVITÁ, invít, vb. I. tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieşi. – Din fr. inviter, lat. invitare.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INVITÁ vb. 1. v. chema. 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se invita unul pe altul la petrecere.) 3. v. pofti. 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. şi Ban.) a conchema. (I-a invita la direcţie, la poliţie.) 5. v. provoca. 6. v. cita. 7. v. soma.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinvitá vb., ind. prez. 1 sg. invít, 3 sg. şi pl. invítăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INVITÁ invít tranz. 1) (persoane) A chema în mod politicos; a solicita printr-o invitaţie; a pofti. 2) fig. (persoane) A impune în mod categoric şi insistent; a obliga prin ameninţare; a soma. /<fr. inviter, lat. invitareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINVITÁ vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invít. / < fr. inviter, it., lat. invitare].Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DNINVITÁ vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.