chema

CHEMÁ, chem, vb. I. I. tranz. 1. A spune, a striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într-un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acţiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ♦ expr. A chema la ordine = a cere, a soma să respecte anumite reguli de disciplină, linişte etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a încorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a însemna, a se zice, a se socoti. ♦ expr. Se cheamă că... = însemnează că..., vrea să zică. – lat. clamare.

Trimis de valeriu, 19.09.2008. Sursa: DEX '98



A chema ≠ a alunga

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



CHEMÁ vb. 1. a invita, a pofti. (I-a chema să meargă la el.) 2. a convoca, a invita, (înv., în Transilv. şi Ban.) a conchema. (I-a chema la poliţie.) 3. v. solicita. 4. v. provoca. 5. v. cita. 6. v. acţiona. 7. v. evoca. 8. v. supranumi. 9. a se numi, (înv. şi pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (înv.) a se porecli. (- Cum te chema? – Gheorghe!) 10. a se numi, a se spune, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se chema pe la voi această floare?)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CHEMÁ vb. v. striga, ţipa, urla, zbiera.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



chemá vb., ind. prez. 1 sg. chem, 3 sg. şi pl. cheámă; conj. prez. 3 sg. şi pl. chéme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CHEMÁ chem tranz. 1) A cere să vină mai aproape sau undeva (rostind numele celui poftit). 2) A impune (în mod oficial) să se prezinte într-un anumit loc. ♢ chema la ordine a cere respectarea disciplinei. 3) (persoane, colectivităţi) A determina printr-o chemare (să efectueze o acţiune). ♢ chema sub arme (sau sub drapel) a mobiliza. 4) (fapte, evenimente din trecut) A aduce în memorie; a evoca. /<lat. clamare

Trimis de siveco, 19.09.2008. Sursa: NODEX



A SE CHEMÁ mă chem intranz. A purta un nume; a se numi. /<lat. clamare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



chemá (chém, chemát), vb. – 1. A striga. – 2. A implora, a solicita. – 3. A invite, a pofti. – 4. A cita, a convoca. – 5. A evoca, a-şi aminti. – 6. A numi, a angaja, a recruta, a încorpora. 7. A conduce, a îndrepta. – 8. (Pasiv) A avea misiunea sau vocaţia de a face ceva, a fi născut pentru ceva. – 9. (refl.) A se numi. – 10. A trece drept, a avea reputaţia de. 11. (refl., impers.) A se zice, a se socoti. – Mr. (a)cl’em, cl’imare, megl., istr. cl’em. lat. clamāre (Diez, I, 124; Puşcariu 353; Candrea-Dens., 329; REW 1961; DAR); cf. it. chiamare, prov., cat. clamar, v. fr. clamer, sp. llamar, port. chamar. Pentru evoluţia lui a › e, cf. Densusianu, GS, II, 391 şi III, 451; şi Puşcariu, Dacor., V, 790. – Der. chemare, s.f. (acţiunea de a chema; apel; invitaţie; convocare; vocaţie, misiune); chemător, adj. (care cheamă, care invită; frapant); chemător, s.m. (la nunţile populare, persoană care organizează petrecerea); nechemat, adj. (care nu are vocaţie, inapt); rechema, vb. (a revoca un diplomat în funcţie), pe baza fr. rappeler.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER