pisică

PISÍCĂ, pisici, s.f. I. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă şi moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice şi cu ghearele retractile şi ascuţite (Felis domestica); spec. femela acestui animal. ♢ Pisică sălbatică = specie de pisică (I 1), mai mare decât aceasta, cu blana roşcată-cenuşie cu dungi negre, care trăieşte în pădure (Felis silvestris). ♢ expr. A trăi (sau a se înţelege, a se iubi) ca câinele (sau ca şoarecele) cu pisica = a nu se înţelege, a trăi rău cu cineva. A umbla cu pisica-n traistă = a căuta să înşeli, să păcăleşti pe cineva. A cumpăra pisica în traistă = a se înşela la cumpărături (luând marfa pe nevăzute). A avea ochi de pisică = a) a avea privire ageră; b) a fi viclean. (fam.) A avea nouă suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate. A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ţinută necorespunzătoare. A se spăla ca pisica, se spune despre cei care se spală superficial şi, p. ext., despre cei neglijenţi. Piere (sau moare) pisica, se spune pentru a arăta că se petrece ceva neobişnuit, de importanţă deosebită. 2. Blană de pisică (I 1) prelucrată. 3. Compus: pisică-de-mare = specie de peşte marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal şi cu coada terminată cu un spin veninos (Trygon pastinaca). II. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, părţi ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc. 1. Dispozitiv de agăţare şi de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă. 2. Cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; cărucior de macara. 3. Mănunchi de sârme de oţel, folosit pentru curăţarea de noroi sau de pământ a utilajelor de foraj. – Pis + suf. -ică.

Trimis de oprocopiuc, 12.11.2007. Sursa: DEX '98



PISÍCĂ s. 1. (zool.; Felis domestica) (pop.) mâţă, (Bucov.) cotoroabă, (înv.) cătuşă. 2. (zool.) pisică sălbatică (Felis silvestris) = (reg.) mâţă sălbatică. 3. (entom.) pisica-popii = (reg.) sfaiog, mâţa-popii. 4. (tehn.) (reg.) mâţă. (Piedica de la căruţă numită pisică.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



óchi-de-pisíca (tehn., mineral.) s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pisícă s. f., g.-d. art. pisícii; pl. pisíci

Trimis de siveco, 11.12.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



pisícă-de-máre s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PISÍ//CĂ pisicăci f. 1) Mamifer carnivor de talie mică, foarte sprinten, cu blană netedă, de diferite culori, cu ochi ageri (care văd şi în întuneric) şi cu ghearele ascuţite, retractile. ♢ pisică domestică specie de pisică care trăieşte pe lângă case şi se hrăneşte cu şoareci. pisică sălbatică specie de pisică, mai mare decât cea domestică, cu blana de culoare cenuşie întunecată şi cu dungi negre transversale, care trăieşte prin păduri. pisicăca cu clopoţei nu prinde şoareci cel care-şi dă în vileag intenţiile poate rata scopul urmărit. 2) Blană a acestui mamifer. 3): pisică-de-mare peşte marin veninos, de talie mică, având corp în formă de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. pisicăică

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX