- cătuşă
- CĂTÚŞĂ, cătuşe, s.f. 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanţ, cu care se leagă uneori mâinile (şi picioarele) arestaţilor. 2. Plantă erbacee meliferă, cu nori albastre-violacee şi cu miros greu (Ballota nigra). [pl. şi: cătuşi] – *Cată (< lat. catta "pisică") + suf. -uşă.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CĂTÚŞĂ s. 1. (la pl.) fiare (pl.), (pop.) obezi (pl.), verigi (pl.), zăvoare (pl.), (înv.) bente (pl.), piedici (pl.). (Ucigaş prins în cătuşă.) 2. v. chingă. 3. v. tânjeluţă. 4. v. japiţă. 5. (bot.; Ballota nigra) (reg.) cebare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCĂTÚŞĂ s. v. ancoră, chingă, cormană, pisică, răsturnătoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecătúşă s. f., art. cătúşa, g.-d. art. cătúşei; pl. cătúşeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCĂTÚŞ//Ă cătuşăe f. Fiecare dintre cele două inele de fier, unite între ele cu un lanţ, cu ajutorul cărora se imobilizează mâinile sau picioarele celor arestaţi. [G.-D. cătuşei] /<lat. cattaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcătúşă, cătúşi, s.f. (reg., înv.) pisică.Trimis de blaurb, 30.03.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.