descãtuşá — vb., ind. prez. 1 sg. descãtuşéz, 3 sg. şi pl. descãtuşeázã, 1 pl. descãtuşäm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descãtuşéze; ger. descãtuşấnd … Romanian orthography
descătuşare — DESCĂTUŞÁRE, descătuşări, s.f. Acţiunea de a (se) descătuşa şi rezultatul ei. – v. descătuşa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCĂTUŞÁRE s. v. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipaţie, liberare. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
desfereca — DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. refl. (Despre roţi, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde şinele de fier. 2. tranz. şi refl. A (se) desface din fiare, din cătuşe, din lanţuri. 3. refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A şi toci zimţii de… … Dicționar Român
cătuşe — cătúşe ( şe), s.f. – 1. Lanţuri cu care se leagă mîinile şi picioarele arestaţilor. – 2. Ancoră. – 3. Cursă, laţ. – 4. Capăt unde se fixează jugul. – 5. Traversă care leagă căpriorii unui acoperiş. – 6. Plantă erbacee (Bellota nigra). – Mr.… … Dicționar Român
descătuşat — DESCĂTUŞÁT, Ă, descătuşaţi, te, adj. Care a fost eliberat din lanţuri, din constrângere, din apăsare etc.; dezrobit, liber. – v. descătuşa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCĂTUŞÁT adj. desferecat. (Prizonier descătuşat.)… … Dicționar Român
dezrobi — DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦ tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupaţie militară sau de sub o… … Dicționar Român
elibera — ELIBERÁ, eliberez, vb. I. tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (naţională, politică, socială); a dezrobi, a descătuşa, a emancipa. ♢ refl. Popoarele coloniale s au eliberat. ♦ refl. (Despre militari) A fi… … Dicționar Român
scăpa — SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr o cursă, dintr o strânsoare etc.); a se descătuşa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieşi cu bine dintr un necaz, dintr o încurcătură, dintr o situaţie… … Dicționar Român
încătuşa — ÎNCĂTUŞÁ, încătuşez, vb. I. tranz. A pune cuiva cătuşe; p. ext. a lega pe cineva cu lanţuri; a înlănţui. ♦ fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătuşă. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
