încãtuşá — vb., ind. prez. 1 sg. încãtuşéz, 1 pl. încãtuşäm; conj. prez. 3 sg. şi pl. încãtuşéze; ger. încãtuşấnd … Romanian orthography
fereca — FERECÁ, férec, vb. I. tranz. 1. A acoperi, total sau parţial, cu metal un obiect de lemn, spre a i da rezistenţă şi durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal preţios, a împodobi… … Dicționar Român
lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… … Dicționar Român
încorseta — ÎNCORSETÁ, încorsetez, vb. I. tranz. A pune într un corset (medical). ♦ fig. A împiedica pe cineva în acţiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătuşa. – În + corset. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 încorsetá vb., ind. prez.… … Dicționar Român
încătuşare — ÎNCĂTUŞÁRE, încătuşări, s.f. Acţiunea de a încătuşa şi rezultatul ei. – v. încătuşa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Încătuşare ≠ dezlănţuire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNCĂTUŞÁRE s. ferecare, înlănţuire,… … Dicționar Român
înlănţui — ÎNLĂNŢUÍ, înlắnţui, vb. IV. tranz. 1. A pune, a lega în lanţuri; a încătuşa. 2. A cuprinde pe cineva (cu braţele). – v. îmbrăţişa. 3. fig. A captiva, a subjuga, a încânta, a fermeca. 4. A aşeza în rând, a lega unul de altul, a coordona, a… … Dicționar Român
cătuşe — cătúşe ( şe), s.f. – 1. Lanţuri cu care se leagă mîinile şi picioarele arestaţilor. – 2. Ancoră. – 3. Cursă, laţ. – 4. Capăt unde se fixează jugul. – 5. Traversă care leagă căpriorii unui acoperiş. – 6. Plantă erbacee (Bellota nigra). – Mr.… … Dicționar Român
descătuşa — DESCĂTUŞÁ, descătuşéz, vb. I. tranz. şi refl. A (se) elibera din lanţuri sau din cătuşe; fig. a (se) elibera dintr o constrângere, dintr o apăsare, din robie. – Des1 + cătuşă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A descătuşa ≠ a… … Dicționar Român
dezlănţui — DEZLĂNŢUÍ, dezlắnţui, vb. IV. refl. şi tranz. A porni sau a face să pornească cu violenţă, a( şi) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanşa. ♦ refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez + lanţ + suf. ui (după fr.… … Dicționar Român
lanţ — LANŢ, lanţuri, s.n. 1. Şir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care serveşte spre a lega ceva, a transmite o mişcare etc. ♦ Instrument format dintr un şir de vergele groase, cu care se măsoară… … Dicționar Român
