pieri — PIERÍ, pier, vb. IV. intranz. 1. (Despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). ♢ (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetaţie) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se… … Dicționar Român
cel — CEL, CEA, cei, cele, adj. dem. (antepus), art., adj., pron. dem. I. adj. dem. (antepus) (pop.) (Arată că fiinţa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spaţiu sau în timp, de vorbitor). Ia în braţe cea… … Dicționar Român
deznădăjduit — DEZNĂDĂJDUÍT, Ă, deznădăjduiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care şi a pierdut orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situaţii); desperat. 2. (Despre sentimente, manifestări ale omului etc.) Care trădează, exprimă deznădejde; provocat… … Dicționar Român
dispărut — DISPĂRÚT, Ă, dispăruţi, te, adj. 1. De a cărui soartă nu se mai ştie nimic. ♢ expr. A fi dat dispărut = (în timp de război) a fi considerat ca pierdut fără urmă. 2. Care a încetat să mai existe, care a pierit, care s a stins. ♦ (Despre fiinţe;… … Dicționar Român
epigon — EPIGÓN, epigoni, s.m. Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei şcoli literare de prestigiu. ♦ Urmaş, succesor (lipsit de valoare). – Din germ. Epigone, fr. épigone. Trimis… … Dicționar Român
mort — MORT, MOÁRTĂ, morţi, moarte, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre fiinţe) Care nu mai trăieşte, care a murit. ♢ expr. A se face mort în păpuşoi sau (substantivat) a face pe mortul în păpuşoi = a se face că nu ştie nimic, a simula nevinovăţia, a… … Dicționar Român
palid — PÁLID, Ă, palizi, de, adj. 1. (Despre faţă sau despre părţi ale feţei) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de… … Dicționar Român
pecingine — PECÍNGINE, pecingini, s.f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupţii cu băşicuţe, care, uscându se, lasă nişte pete scorţoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ♢ expr. A se întinde (sau, rar, a se… … Dicționar Român
pieritor — PIERITÓR, OÁRE, pieritori, oare, adj. 1. Supus morţii, pieirii; muritor. ♢ expr. Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame. 2. Care dispare sau se risipeşte, care nu durează; trecător, efemer.… … Dicționar Român
sifilis — SÍFILIS, sifilisuri, s.n. Boală venerică provocată de un spirochet (Treponema pallidum), care se transmite prin contaminare sau prin ereditate şi care se caracterizează în faza întâi prin apariţia şancrului, în faza a doua prin apariţia… … Dicționar Român
