piedicuţă

piedicuţă
PIEDICÚŢĂ, piedicuţe, s.f. Plantă erbacee cu tulpina lungă şi târâtoare, cu frunzele mici şi dese, cu inflorescenţa în formă de spic (Lycopodium clavatum).Piedică + suf. -uţă.
Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX '98

PIEDICÚŢĂ s. (bot.; Lycopodium clavatum) (pop.) brădişor, (reg.) bunceag, bunget, cornăţel, cornişor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâuşorul-vântului, crucea-pămân-tului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, muşchi-de-pământ, părul-porcului, talpa-ursului.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

piedicúţă s. f., g.-d. art. piedicúţei; pl. piedicúţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • labă — LABA LÚPULUI s. v. piedicuţă, talpa gâştei. Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime  LABA MÂŢEI s. v. burete de conopidă, creasta cocoşului, drob, drobuşor. Trimis de siveco, 22.05.2008. Sursa: Sinonime  LABA ÚRSULUI s. v. brânca ursului …   Dicționar Român

  • piedică — PIÉDICĂ, piedici, s.f. 1. Factor care împiedică realizarea unui ţel, care stă în calea unei acţiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ♢ loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă …   Dicționar Român

  • barbaursului — BARBA ÚRSULUI s. v. piedicuţă, pletele muierii (plete). Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  bárba úrsului s. f. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  bárba úrsului (plantă) s. f. art., g. d. art. bắrbii úrsu …   Dicționar Român

  • brâncaursului — BRÂNCA ÚRSULUI s. v. piedicuţă, talpa ursului. Trimis de siveco, 06.12.2007. Sursa: Sinonime  brânca úrsului s. f. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  brấnca úrsului (plantă) s. f. art., g. d. art. brấncii úrsului …   Dicționar Român

  • brâu — BRÂU, (I) brâie, (II) brâuri s.n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă ţăranii. ♦ Fâşie de ţesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦… …   Dicționar Român

  • brâuşor — BRÂUŞÓR, brâuşoare, s.n. Brâuleţ (1). [pr.: brâ u ] – Brâu + suf. uşor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BRÂUŞÓR s. brâuleţ, (pop.) brânişor. (Un brâuşor strâns pe talie.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  BRÂUŞORUL… …   Dicționar Român

  • brădişor — BRĂDIŞÓR, brădişori, s.m. 1. Brăduţ. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcată, acoperită cu frunze mici, aciculare, la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori, răspândite în pădurile montane; pedicuţă. – Brad +… …   Dicționar Român

  • bunceag — BUNCEÁG, bunceaguri, s.n. (reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate şi ierbărie. 2. Covor de muşchi. – cf. scr. b u č a k. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BUNCEÁG s. v. piedicuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • bunget — BUNGÉT, bungeturi, s.n. (reg.) Pădure sau porţiune de pădure deasă şi întunecoasă; desiş. [acc. şi: búnget] – cf. alb. b u n k. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BUNGÉT s. v. crâng, desiş, hăţiş, piedicuţă, stufăriş, tufăriş, tufiş.… …   Dicționar Român

  • cornişor — CORNIŞÓR, cornişoare, s.n. (bot.) 1. Brăduţ (1). 2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dinţate şi cu spice terminale (Lycopodium annotinum). – Corn1 + suf. işor. Trimis de IoanSoleriu, 08.05.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”