bunget

BUNGÉT, bungeturi, s.n. (reg.) Pădure sau porţiune de pădure deasă şi întunecoasă; desiş. [acc. şi: búnget] – cf. alb. b u n k.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



BUNGÉT s. v. crâng, desiş, hăţiş, piedicuţă, stufăriş, tufăriş, tufiş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



bungét s. n., pl. bungéturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BÚNGET bungeturi n. pop. Pădure sau porţiune de pădure deasă şi întunecoasă; desiş. /cuv. autoht.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



bungét (-turi), s.n. – Pădure deasă, desiş. Origine necunoscută- Poate fi în legătură cu alb. bungu, bunk "stejar". Hasdeu, Col. Traian, 1877, 577, îl considera dacic; apoi, în cuv. din Bătrîni, I, 245 (cf. Cihac, II, 715 şi DAR) îl deriva din alb. În schimb, Meyer 54; Philippide, II, 703 şi Rosetti, II, 112, stabilesc doar această legătură, care nu este în mod inevitabil de la cauză la efect.

Trimis de blaurb, 25.11.2006. Sursa: DER