- bunghi
- bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluşi. – 2. A-şi da seama, a înţelege. – 3. (refl.) A se uita cu atenţie, a face ochii mari. – var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din ţig. bangi (f. de la bangos) "trecătoare, strungă" (Graur, BL, II, 185 şi V, 222; Juilland 160). Din acelaşi cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (saşiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR şi Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunţarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s.f. (atenţie, păzea!).Trimis de blaurb, 03.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.