- bunceag
- BUNCEÁG, bunceaguri, s.n. (reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate şi ierbărie. 2. Covor de muşchi. – cf. scr. b u č a k.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BUNCEÁG s. v. piedicuţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebunceág s. n., pl. bunceáguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbunceág (bunceáguri), s.n. – 1. Brădişor (Lycopodium clavatum). – 2. Muşchi, covor de muşchi. Mag. boncs "pachet", boncsok "licopodiu" (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; cf. rus., rut. bunčuk "plantă equisetacee", pol. bunczuk "plantă equisetacee".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.