- cornişor
- CORNIŞÓR, cornişoare, s.n. (bot.) 1. Brăduţ (1). 2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dinţate şi cu spice terminale (Lycopodium annotinum). – Corn1 + suf. -işor.Trimis de IoanSoleriu, 08.05.2004. Sursa: DEX '98CORNIŞÓR s. 1. v. brădişor. 2. (Lycopodium anno-tinum) (reg.) brădişor. 3. (bot.) (Ceratophalus orthoceras) (reg.) cornuleţ, ploşnicar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCORNIŞÓR s. v. piedicuţă, ploşnicar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecornişór (bot.) s. m., pl. cornişóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcornişór (corn mic) s. n., pl. cornişoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCORNIŞ//ÓR cornişoroáre n. (diminutiv de la corn) Plantă erbacee asemănătoare cu cetina de brad, care creşte pe stânci şi prin pădurile de munte. /corn + suf. cornişorişorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.