cornuleţ

cornuleţ
CORNULÉŢ, cornuleţe, s.n. Diminutiv al lui corn1. ♦ fig. (Rar) Adaos, înfloritură, exagerare. – Corn1 + suf. -uleţ.
Trimis de IoanSoleriu, 08.05.2004. Sursa: DEX '98

CORNULÉŢ s. v. cornişor.
Trimis de siveco, 31.12.2007. Sursa: Sinonime

cornuléţ s. n., pl. cornuléţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • corn — CORN1, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, s.n., (I 3, III) corni, s.m. I. 1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele două excrescenţe de pe osul frontal al rumegătoarelor. ♢ loc. adj. (Despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne =… …   Dicționar Român

  • cornişor — CORNIŞÓR, cornişoare, s.n. (bot.) 1. Brăduţ (1). 2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dinţate şi cu spice terminale (Lycopodium annotinum). – Corn1 + suf. işor. Trimis de IoanSoleriu, 08.05.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”