- picura
- PICURÁ, pícur, vb. I. 1. intranz. şi tranz. A cădea sau a face, a lăsa să cadă în picături. ♦ intranz. impers. A ploua uşor, cu stropi rari. 2. intranz. fig. A răsuna, a vibra (încet); a picui. 3. intranz. (înv. şi reg.; de obicei cu determinările "de somn", "din picioare") A moţăi, a picoti. – Din picur.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PICURÁ vb. 1. a pica, (înv. şi pop.) a roura. (Ploaia picura; streaşina picura.) 2. a ţârcâi, a ţârâi. (Chiuveta picura.) 3. v. curge.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePICURÁ vb. v. aţipi, ciupi, dormita, moţăi, picoti, piroti, pişca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepicurá vb., ind. prez. 1 sg. pícur, 3 sg. şi pl. pícurăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PICURÁ pícur 1. intranz. 1) (despre lichide) A curge în picături; a pica. 2) A ploua uşor, cu stropi rari. 3) reg. A aţipi şi a se trezi repetat, la intervale scurte, şezând sau stând în picioare; a moţăi; a dormita; a somnola; a piroti; a picoti. 2. tranz. 1) (lichide) A face să curgă în picături; a pica. 2) (medicamente lichide) A introduce picătură cu picătură; a administra printr-o instilaţie; a pica; a instila. /Din picurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.