pasăre — PÁSĂRE, păsări, s.f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor şi cu fălcile acoperite cu formaţii cornoase; (şi la sg.) animal din această clasă. ♢ (De a) pasărea zboară = joc de copii în care… … Dicționar Român
pescuţ — PESCÚŢ, pescuţi, s.m. (reg.) Peştişor (1). – Peşte + suf. uţ. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX 98 PESCÚŢ s. v. pescar, pescăraş, pescărel, pescăriţă, pescăruş, peştişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pescúţ s. m … Dicționar Român
pescăraş — PESCĂRÁŞ, pescăraşi, s.m. I. (Rar) Diminutiv al lui pescar (I). II. Pasăre de apă cu corpul scurt, cu ciocul lung, conic, cu penajul colorat în tonuri de albastru verzui; pescărel (a) (Alcedo atthis). – Pescar + suf. aş. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
apă — ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără… … Dicționar Român
mierlă — MIÉRLĂ, mierle, s.f. Pasăre cântătoare de pădure, cu cioc galben şi cu pene negre (Turdus merula). ♢ Mierlă sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului (Turdus torquatus). Mierlă de… … Dicționar Român
pasărelegănată — PASĂRE LEGĂNÁTĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruş. Trimis de siveco, 31.12.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pescar — PESCÁR, pescari, s.m. I. Persoană care se ocupă cu pescuitul şi uneori cu conservarea peştelui (1) pescuit; persoană care practică pescuitul sportiv; p. ext. persoană care vinde peşte. II. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care… … Dicționar Român
pescăruş — PESCĂRÚŞ, pescăruşi, s.m. Nume dat mai multor specii de păsări din familii şi ordine diferite, care trăiesc pe lângă ape şi se hrănesc cu peşti; pasăre din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. uş. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa:… … Dicționar Român
pietrar — PIETRÁR, pietrari, s.m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcţii); cioplitor în piatră. ♦ (înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieşte drumul. ♦ (reg.) Zidar. 2. Peşte răpitor cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă … Dicționar Român
pârâu — PÂRẤU, pâraie, s.n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr un lichid); şuvoi. [var.: pârắu s.n.] – cf. alb. p ë r r u a, rom. r â u. Trimis de valeriu, 05.12.2006. Sursa: DEX 98 MIERLĂ DE PÂRÂU s … Dicționar Român
