- pietrar
- PIETRÁR, pietrari, s.m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcţii); cioplitor în piatră. ♦ (înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieşte drumul. ♦ (reg.) Zidar. 2. Peşte răpitor cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă pe aripioare şi brună spre coadă, care trăieşte în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (ornit.) Pietroşel sur. – Piatră + suf. -ar.Trimis de oprocopiuc, 10.07.2008. Sursa: DEX '98PIETRÁR s. I. 1. (reg.) cioplitor. (pietrar la o carieră de marmură.) 2. pavagiu, pavator. (E pietrar de profesie.) II. 1. (ornit.; Oenanthe oenanthe oenanthe) (rar) pietroşel-sur, (reg.) codalbiţă, pietroaică-sură. 2. (iht.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, râp, sulă, peşte-de-piatră, peştele-ţiganului.Trimis de siveco, 10.07.2008. Sursa: SinonimePIETRÁR s. v. pescar, pescărel, pescăruş, pietroşel, porcuşor, prundăraş, sobar, zidar.Trimis de siveco, 10.07.2008. Sursa: Sinonimepietrár s. m. (sil. -trar), pl. pietráriTrimis de siveco, 10.07.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPIETRÁR1 pietrari m. 1) Muncitor specializat în prelucrarea pietrei. 2) Muncitor specializat în lucrările de construcţii din piatră; zidar. /piatră + suf. pietrararTrimis de siveco, 10.07.2008. Sursa: NODEXPIETRÁR2 pietrari m. Peşte dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în apele adânci şi cu fund pietros; peşte-de-piatră. /piatră + suf. pietrararTrimis de siveco, 10.07.2008. Sursa: NODEXPIETRÁR1, pietrare, s.n. (reg.) Soclu de piatră pe care este clădit cuptorul de pâine. – Din piatră + suf. -ar.Trimis de gall, 10.07.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.