osebit

osebit
OSEBÍT, -Ă, osebiţi, -te, adj. (înv. şi pop.) 1. Deosebit, diferit. ♢ loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – v. osebi.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OSEBÍT adj. v. anume, anumit, aparte, deosebit, despărţit, diferit, distinct, divers, felurit, izolat, neobişnuit, răzleţit, separat, special, variat.
Trimis de siveco, 23.11.2008. Sursa: Sinonime

OSEBÍT adv. v. chiar, îndeosebi, tocmai.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • anumit — ANUMÍT, Ă, anumiţi, te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiţi oameni. – Anume + suf. it (după germ. bestimmt). Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • chiar — CHIAR, Ă, chiari, e, adv., adj. I. adv.1. Tocmai, întocmai, exact. Porneşte chiar acum. ♦ Însuşi, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până şi, încă şi. Chiar prin somn tot simţea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început …   Dicționar Român

  • distinct — DISTÍNCT, Ă, distincţi, te, adj. 1. Care se deosebeşte prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de acelaşi fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, desluşit. – Din fr. distinct, lat. distinctus …   Dicționar Român

  • neobişnuit — NEOBIŞNUÍT, Ă, neobişnuiţi, te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [pr.: ne o ] – Ne + obişnuit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Neobişnuit ≠… …   Dicționar Român

  • osebi — OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. (înv. şi pop.) A (se) diferenţia, a (se) deosebi. 2. tranz. şi refl. (înv. şi pop.) A (se) despărţi; a (se) separa; a (se) divide. 3. tranz. ( …   Dicționar Român

  • răzleţit — RĂZLEŢÍT adj. 1. despărţit, izolat, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre răzleţit de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie răzleţit.) 3. dispersat, împrăştiat, răsfirat, răspândit, risipit, (pop.) răznit, (înv. şi reg.) răşchirat …   Dicționar Român

  • separat — SEPARÁT, Ă, separaţi, te, adj. Care se găseşte izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alţii, nu e în legătură cu alţii; deosebit; care a fost izolat dintr un complex. ♢ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără… …   Dicționar Român

  • tocmai — TÓCMAI adv. 1. În mod exact, precis. ♢ expr. (fam.) Tocmai pe tocmai = exact aşa, în totul. 2. Abia, chiar atunci. 3. Nu mai aproape decât... 4. Chiar aşa de..., prea (mult). [var.: (pop.) tócma adv.] – Din sl. tŭkŭma. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • variat — VARIÁT, Ă, variaţi, te, adj. Care variază, care este divers sau conţine elemente diverse; variu. [pr.: ri at] – v. varia. Trimis de bogdanrsb, 16.03.2009. Sursa: DEX 98  Variat ≠ constant, neschimbat, uniform Trimis de siveco, 24.04.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”