decor — DECÓR, decoruri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfăşoară un spectacol de teatru, balet, film. ♦ fig. Cadru, ambianţă în care se petrece o acţiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce serveşte pentru a decora… … Dicționar Român
decoraţie — DECORÁŢIE, decoraţii, s.f. 1. Distincţie (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepţionale aduse statului. 2. (Rar) Acţiunea, arta de a decora … Dicționar Român
denticul — DENTÍCUL, denticule, s.n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornişelor. – Din fr. denticule. Trimis de cornel, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 dentícul s. n., pl. dentícule Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
encarpă — ENCÁRPĂ, encarpe, s.f. Ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentaţie la construcţiile antice. – Din fr. encarpe. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 encárpă s. f., g. d. art. encárpei; pl. encárpe Trimis de siveco,… … Dicționar Român
rococo — ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură şi în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (şi substantivat, n.) = stil artistic de ornamentaţie răspândit în sec. XVIII, provenind din Franţa, caracterizat printr o bogăţie excesivă de linii, de curbe,… … Dicționar Român
vinietă — VINIÉTĂ, viniete, s.f. Ilustraţie de mici dimensiuni care se pune la începutul sau la sfârşitul unui text (tipărit sau manuscris), al unui capitol etc.; ornament pe coperta unei cărţi; clişeu folosit în tipografie pentru ornamentaţie. [var.:… … Dicționar Român
baroc — BARÓC, Ă, baroci, ce, adj., s.n. (Stil artistic) care este caracterizat prin cultivarea formelor grandioase, prin libertatea formelor şi bogăţia ornamentaţiei arhitecturale.** (Despre construcţii, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este… … Dicționar Român
bizantin — BIZANTÍN, Ă, bizantini, e, s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Locuitor din oraşul Bizanţ sau din Imperiul Bizantin. 2. adj. Care se referă la Bizanţ, care este propriu Bizanţului, din vremea împărăţiei bizantine. – Din fr. byzantin, lat. byzantinus … Dicționar Român
broderie — BRODERÍE, broderii, s.f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ p. gener. Ornamentaţie fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într o compoziţie (depărtată de nota muzicală de bază cu un… … Dicționar Român
colaj — COLÁJ, colaje, s.n. Procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene; p. ext. tablou realizat prin acest procedeu. – Din fr. collage. Trimis de IoanSoleriu, 01.04.2008. Sursa: DEX 98 COLÁJ… … Dicționar Român
