baroc

BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s.n. (Stil artistic) care este caracterizat prin cultivarea formelor grandioase, prin libertatea formelor şi bogăţia ornamentaţiei arhitecturale.** (Despre construcţii, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil.** (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate şi fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX '98



baróc adj. m., pl. baróci; f. sg. barócă, pl. baróce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BARÓC¹ n. arhit. Stil artistic caracterizat prin libertatea formelor, prin exces de ornamentaţie, prin tendinţa spre monumentalism şi o anumită bizarerie. /<fr. baroque

Trimis de siveco, 27.11.2008. Sursa: NODEX



BARÓ//C² baroccă (barocci, barocce) 1) Care se distinge printr-o neregularitate bizară; de un caracter şocant; ieşit din comun (prin felul său de a fi); ciudat; straniu; bizar. O idee baroccă. 2) (despre construcţii, obiecte de artă etc.) Care este realizat în stilul dominant de la sfârşitul perioadelor clasice. Mobilier baroc. /<fr. baroque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BARÓC, -Ă adj. Stil baroc (şi s.n.) = stil artistic predominant în sec. XVII-XVIII, care se caracterizează prin ornamentaţie excesivă, neregularitatea liniilor şi prin monumentalitatea construcţiilor (în arhitectură), contururi agitate (în sculptură), prin folosirea largă a tehnicii clarobscurului, compoziţii în diagonală sau în vârtej (în pictură), dramatism interior şi o anumită bizarerie şi îndrăzneală a metaforei (în muzică şi poezie). ♦ Stilul de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului. ♦ (p. ext.) Stil încărcat, retoric, excesiv de ornamentat. [< it. baròcco, fr. baroque, cf. port. barocco – perlă de formă neregulată].

Trimis de LauraGellner, 18.11.2004. Sursa: DN



BARÓC, -Ă adj. 1. stil baroc (şi s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârşitul Renaşterii şi mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea şi monumentalitatea formelor, ornamentaţia excesivă, inventivitatea şi fantezia exprimării. ♢ stil de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului. 2. (fig.) exagerat; bizar, extravagant. (< fr. baroque, it. barocco)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN