vinietă

VINIÉTĂ, viniete, s.f. Ilustraţie de mici dimensiuni care se pune la începutul sau la sfârşitul unui text (tipărit sau manuscris), al unui capitol etc.; ornament pe coperta unei cărţi; clişeu folosit în tipografie pentru ornamentaţie. [var.: vignétă s.f.] – Din fr. vignette.

Trimis de oprocopiuc, 31.03.2004. Sursa: DEX '98



viniétă s. f. (sil. -nie-), pl. viniéte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VINIÉT//Ă vinietăe f. Motiv ornamental de la începutul sau de le sfârşitul unei cărţi sau al unui capitol. [Sil. -nie-] /<fr. vignette

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



VINIÉTĂ s.f. 1. Gravură mică, desen, ornament care se pune la începutul sau la sfârşitul unei cărţi sau al unui capitol; clişeu folosit în tipografie pentru ornamentaţie. 2. (Filat.) Adaos ataşat unei mărci poştale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. [pron. -nie-tă, scris şi vignetă. / < fr. vignette].

Trimis de LauraGellner, 23.09.2008. Sursa: DN



VINIÉTĂ NIE-/ s. f. 1. gravură mică, desen care se pune ca ornament la începutul ori la sfârşitul unei cărţi sau al unui capitol; clişeu în tipografie pentru ornamentaţie. 2. adaos ataşat unei mărci poştale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. (< fr. vignette)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN