orgoliós — adj. m. (sil. li os), pl. orgolióşi; f. sg. orgolioásã, pl. orgolioáse … Romanian orthography
mândru — MẤNDRU, Ă, mândri, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. de ). Mulţumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii; demn. 2. Care are încredere… … Dicționar Român
trufaş — TRUFÁŞ, Ă, trufaşi, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de trufie, peste măsură de mândru, de orgolios; înfumurat, arogant, îngâmfat. ♦ Care arată, care manifestă trufie, mândrie, îngâmfare. Privire trufaşă. 2. Măreţ, grandios, superb. – Trufă2 … Dicționar Român
vanitos — VANITÓS, OÁSĂ, vanitoşi, oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaş. – Din fr. vaniteux. Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX 98 Vanitos ≠ modest, simplu Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime VANITÓS adj … Dicționar Român
măreţ — MĂRÉŢ, EÁŢĂ, măreţi, e, adj. 1. Care trezeşte admiraţie, care se impune prin calităţi deosebite, excepţionale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (înv. şi reg.) Mândru, semeţ; îngâmfat, trufaş, orgolios. – Mări1 + suf. eţ. Trimis … Dicționar Român
semeţ — SEMÉŢ, EÁŢĂ, semeţi, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreţ; trufaş, sfidător, obraznic. ♢ (Adverbial) Priveşte semeţ. 2. Îndrăzneţ, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [var.: (reg.) suméţ, eáţă adj.] – cf. sl. s ŭ m ĕ t i … Dicționar Român
superb — SUPÉRB, Ă, superbi, e, adj. 1. Plin de grandoare, măreţ, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepţional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reuşit. 3. (Rar) Mândru, semeţ; orgolios, îngâmfat, trufaş. – Din fr. superbe, lat. superbus.… … Dicționar Român
îngâmfat — ÎNGÂMFÁT, Ă, îngâmfaţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care are o părere foarte bună despre sine; încrezut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – v. îngâmfa. Trimis de valeriu, 28.02.2009. Sursa: DEX 98 Îngâmfat ≠ modest Trimis de siveco, 03.08 … Dicționar Român
aţinat — aţinát (aţinátă), adj. – Înclinat, aplecat. lat. attĕnuātus (DAR; REW 8654); cf. înţina. Cuvînt puţin folosit (în Trans.); sensul al doilea menţionat de DAR, orgolios , pare a avea un caracter impropriu. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
băţos — BĂŢÓS, OÁSĂ, băţoşi, oase, adj. 1. Drept, ţeapăn, rigid ca un băţ. ♦ fig. (Despre oameni sau firea lor) Lipsit de mlădiere; rigid; îngâmfat, plin de sine. 2. (Despre plante) Cu tulpina lemnoasă. – Băţ + suf. os. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa … Dicționar Român
