orbalţ

orbalţ
ORBÁLŢ, (1) orbalţuri, s.n., (2) orbalţi, s.m. (înv. şi pop.) 1. s.n. Erizipel, brâncă. 2. s.m. Numele a două plante erbacee întrebuinţate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subţire, cu frunze mari şi flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ORBÁLŢ s. (bot.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfân-tului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalţ.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ORBÁLŢ s. v. erizipel, reumatism, silnic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

orbálţ (bot.) s. m., pl. orbálţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

orbálţ (erizipel) s. n., pl. orbálţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORBÁLŢ1 orbalţuri n. pop. Boală infecţioasă manifestată prin inflamarea şi înroşirea pielii, prin dureri şi stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORBÁLŢ2 orbalţi m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subţire, şi cu frunze ovale, zimţate. /<ung. orbánc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

orbálţ (orbálţuri), s.n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – var. (Banat) orbanţ. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. şi Bucov. – Der. orbalţit, adj. (umflat de erizipel).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • orbălţi — ORBĂLŢÍ, orbălţesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalţ; a (se) umfla din cauza orbalţului. – v. orbalţ. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  orbălţí vb., ind. prez. 1 …   Dicționar Român

  • iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… …   Dicționar Român

  • erizipel — ERIZIPÉL, erizipele, s.n. Boală infecţioasă şi contagioasă datorită unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea şi înroşirea unei porţiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la faţă şi la membre; brâncă, orbalţ. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • orbălţit — ORBĂLŢÍT, Ă, orbălţiţi, te, adj. (reg.) Bolnav de orbalţ; umflat (de orbalţ). – v. orbălţi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • brâncă — BRẤNCĂ1 s.f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare şi apariţia unor pete violacee. 2. (pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în …   Dicționar Român

  • major — MAJÓR, Ă, majori, e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile şi politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (log.: în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei… …   Dicționar Român

  • orbălţitură — ORBĂLŢITÚRĂ, orbălţituri, s.f. (reg.) Orbalţ (1). [var.: orbălţătúră s.f.] – Orbălţi + suf. tură. Trimis de ionel bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX 98  orbălţitúră s. f., g. d. art. orbălţitúrii; …   Dicționar Român

  • ploşniţare — ploşniţáre s.f. (reg.) plantă erbacee folosită în medicina populară; orbalţ. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • reumatism — REUMATÍSM, (2) reumatisme, s.n. 1. Denumire generală pentru o serie de afecţiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulaţiilor şi ale ţesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri şi tulburări diverse, influenţate de… …   Dicționar Român

  • silnic — SÍLNIC, Ă, silnici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forţat, silit2 (1). ♢ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare şi muncă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”