orbălţi

orbălţi: ORBĂLŢÍ, orbălţesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg.) A (se) îmbolnăvi de orbalţ; a (se) umfla din cauza orbalţului. – v. orbalţ.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

orbălţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orbălţésc, imperf. 3 sg. orbălţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orbălţeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ORBĂLŢ//Í orbălţiésc tranz. pop. A face să se orbălţească. /Din orbalţ

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ORBĂLŢ//Í mă orbălţiésc intranz. pop. A se îmbolnăvi de orbalţ. /Din orbalţ

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

orbalţ — ORBÁLŢ, (1) orbalţuri, s.n., (2) orbalţi, s.m. (înv. şi pop.) 1. s.n. Erizipel, brâncă. 2. s.m. Numele a două plante erbacee întrebuinţate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subţire, cu frunze mari şi flori mici, albe gălbui… … Dicționar Român
orbălţit — ORBĂLŢÍT, Ă, orbălţiţi, te, adj. (reg.) Bolnav de orbalţ; umflat (de orbalţ). – v. orbălţi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
orbălţitură — ORBĂLŢITÚRĂ, orbălţituri, s.f. (reg.) Orbalţ (1). [var.: orbălţătúră s.f.] – Orbălţi + suf. tură. Trimis de ionel bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX 98 orbălţitúră s. f., g. d. art. orbălţitúrii; … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias