orbălţitură

ORBĂLŢITÚRĂ, orbălţituri, s.f. (reg.) Orbalţ (1). [var.: orbălţătúră s.f.] – Orbălţi + suf.-tură.

Trimis de ionel_bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX '98



orbălţitúră s. f., g.-d. art. orbălţitúrii; pl. orbălţitúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic