- orbălţătură
- ORBĂLŢĂTÚRĂ s.f. v. orbălţitură.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
orbălţitură — ORBĂLŢITÚRĂ, orbălţituri, s.f. (reg.) Orbalţ (1). [var.: orbălţătúră s.f.] – Orbălţi + suf. tură. Trimis de ionel bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX 98 orbălţitúră s. f., g. d. art. orbălţitúrii; … Dicționar Român