- obiecţie
- OBIÉCŢIE, obiecţii, s.f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei popuneri sau a unei pretenţii; observaţie prin care cineva îşi manifestă dezacordul faţă de ceva. [var.: obiecţiúne s.f.] – Din fr. objection.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OBIÉCŢIE s. v. critică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeobiécţie s. f. (sil. -biec-ţi-e; mf. ob-), art. obiécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. obiécţiei; pl. obiécţii, art. obiécţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBIÉCŢI//E obiecţiei f. Argument adus împotriva unei opinii sau afirmaţii, pentru a combate. [G.-D. obiecţiei] /<fr. objectionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOBIÉCŢIE s.f. Argument pe care cineva îl opune unei propuneri, unei pretenţii, unei teze sau prin care îşi manifestă dezacordul faţă de acestea. [gen. -iei, var. obiecţiune s.f. / cf. fr. objection, lat. obiectio – mustrare].Trimis de LauraGellner, 02.12.2006. Sursa: DN!obiécţie (-biec-ţi-e) s. f., art. obiécţia (-ţi-a), g.-d. art. obiécţiei; pl. obiécţii, art. obiécţiile (-ţi-i)Trimis de Laura-ana, 12.06.2007. Sursa: DOOM 2OBIÉCŢIE s. f. argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenţii, teze sau prin care îşi manifestă dezacordul faţă de acestea. (< fr. objection, lat. obiectio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.