şicană

ŞICÁNĂ, şicane, s.f. 1. Acţiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri şi cu pretenţii neîndreptăţite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micşora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane.

Trimis de LauraGellner, 29.04.2004. Sursa: DEX '98



ŞICÁNĂ s. 1. (rar) străgăneală, străgănire. (Lasă-te de şicanăe!) 2. dificultate, greutate, neajuns. (Îi face tot felul de şicanăe.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



şicánă s. f., g.-d. art. şicánei; pl. şicáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞICÁN//Ă şicanăe f. 1) Deranj iritant, provocat de cereri şi pretenţii nejustificate; sâcâială fără motiv. A face tot felul de şicanăe. 2) Motiv lipsit de temei; subtilitate falsă. 3) Obstacol pus în calea unui fluid pentru a-i micşora viteza, a-i modifica direcţia sau pentru a-i uniformiza debitul. şicană perforată. 4) Bârnă care apără intrarea într-o fortăreaţă. /<fr. chicane

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ŞICÁNĂ s.f. 1. Sâcâială fără motiv. ♦ (jur.) Obiecţie neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. Obstacol aşezat în calea circuitului unui fluid pentru a-l dirija într-un anumit mod. [< fr. chicane].

Trimis de LauraGellner, 27.05.2007. Sursa: DN



ŞICÁNĂ s. f. 1. sâcâială fără motiv. ♢ (jur.) obiecţie neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. obstacol aşezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc. 3. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag. (< fr. chicane)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



şicánă (-ne), s.f. – Agasare, tertip. fr. chicane. – Der. şicana, vb. (a agasa).

Trimis de blaurb, 13.12.2008. Sursa: DER