obiecţionare

obiecţioná vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. obiecţioneáză

Trimis de siveco, 06.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



OBIECŢIONÁ vb. I. intr. A face obiecţii. [pron. -biec-ţi-o-. / et. incertă].

Trimis de LauraGellner, 06.12.2007. Sursa: DN