obiecţionare

obiecţionare
obiecţioná vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. obiecţioneáză
Trimis de siveco, 06.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

OBIECŢIONÁ vb. I. intr. A face obiecţii. [pron. -biec-ţi-o-. / et. incertă].
Trimis de LauraGellner, 06.12.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”