nuanţă

nuanţă
NUÁNŢĂ, nuanţe, s.f. 1. Fiecare dintre varietăţile unei culori, determinată de compoziţia sa cromatică. ♦ p. gener. Culoare. 2. fig. Diferenţă foarte mică între aspecte sau lucruri de acelaşi gen; varietate de manifestare a unei acţiuni, a unui sunet, a unei senzaţii etc. ♦ Aspect uşor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. ♦ Ceea ce se adaugă esenţialului, modificându-l uşor; caracter, notă particulară. [pr.: nu-an-] – Din fr. nuance.
Trimis de bogdanrsb, 18.07.2002. Sursa: DEX '98

NUÁNŢĂ s. tentă, ton, (înv.) vopsea. (Material textil în mai multe nuanţă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

nuánţă s. f. (sil. nu-an-), g.-d. art. nuánţei; pl. nuánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NUÁNŢ//Ă nuanţăe f. 1) Fiecare dintre varietăţile pe care le poate avea o culoare sau un sunet, privite sub raportul intensităţii. 2) fig. Fiecare dintre formele de manifestare a unei realităţi în procesul trecerii de la o stare la alta. nuanţăe de sens. 3) fig. Diferenţă uşoară, abia sesizabilă, dintre lucruri de acelaşi fel. O nuanţă nouă. 4) fig. Trăsătură suplimentară; coloratură slabă de altă natură. nuanţă de tristeţe. [G.-D. nuanţei; Sil. nu-an-] /<fr. nuance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NUÁNŢĂ s.f. 1. Fiecare dintre varietăţile, dintre gradele prin care trece o culoare fără a-şi pierde calităţile specifice. 2. (fig.) Diferenţă uşoară (aproape imperceptibilă) între două lucruri de acelaşi gen. ♦ (muz.) Varierea execuţiei din punctul de vedere al intensităţii sonore. 3. Ceea ce reprezintă o conotaţie, un adaos la caracterul esenţial, de bază. [pron. nu-an-. / < fr. nuance].
Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DN

NUANŢĂ vb. tr. 1. a reda nuanţele unei culori, unui ton etc. 2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate. (< fr. nuancer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

NUÁNŢĂ s. f. 1. fiecare dintre varietăţile unei culori. 2. (fig.) diferenţă uşoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de acelaşi gen. ♢ (muz.) gradul de intensitate al unui sunet. ♢ caracter, notă particulară; conotaţie. (< fr. nuance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

nuánţă (nuánţe), s.f. – Varietate cromatică. fr. nuance. – Der. nuanţa, vb. (a da nuanţă), din fr. nuancer.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • nuanţa — NUANŢÁ, nuanţez, vb. I. tranz. 1. A reproduce, a da nuanţele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanţe. 2. fig. A pune în evidenţă (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie.… …   Dicționar Român

  • nuanţá — vb. (sil. nu an ), ind. prez. 1 sg. nuanţéz, 3 sg. şi pl. nuanţeázã …   Romanian orthography

  • nuánţã — s. f. (sil. nu an ), g. d. art. nuánţei; pl. nuánţe …   Romanian orthography

  • Baan Suan Nuanta — (Samut Songkhram,Таиланд) Категория отеля: 3 звездочный отель Адрес: No.37/1 Moo 3 La …   Каталог отелей

  • pe — prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr un substantiv nume propriu sau nume comun care indică o fiinţă) Îl strig pe Ion. A împuşcat pe lup în cap. ♦ (Complementul este exprimat printr un substantiv comun… …   Dicționar Român

  • tentă — TÉNTĂ, tente, s.f. Amestec de tuş (sau de culoare) cu apă, terebentină etc., folosit pentru a reda nuanţa de culoare dorită; nuanţă a unei culori. – Din fr. teinte. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÉNTĂ s. v. nuanţă. Trimis de …   Dicționar Român

  • colorit — COLORÍT, colorituri, s.n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăţie de culori. ♦ Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; coloraţie. ♦ Culoare. 2. fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) Nuanţă expresivă,… …   Dicționar Român

  • ton — TON1, toni, s.m. Peşte teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TON2, tonuri, s.n. I. 1. Sunet simplu, produs de o… …   Dicționar Român

  • aviva — AVIVÁ, avivez, vb. I. tranz. A da o nuanţă mai vie culorii ţesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanţe. – Din fr. aviver. Trimis de ana zecheru, 19.06.2002. Sursa: DEX 98  avivá vb., ind. prez. 1 sg. avivéz, 3 …   Dicționar Român

  • gradaţie — GRADÁŢIE, gradaţii, s.f. 1. Creştere sau descreştere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acţiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”