- nuanţă
- NUÁNŢĂ, nuanţe, s.f. 1. Fiecare dintre varietăţile unei culori, determinată de compoziţia sa cromatică. ♦ p. gener. Culoare. 2. fig. Diferenţă foarte mică între aspecte sau lucruri de acelaşi gen; varietate de manifestare a unei acţiuni, a unui sunet, a unei senzaţii etc. ♦ Aspect uşor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. ♦ Ceea ce se adaugă esenţialului, modificându-l uşor; caracter, notă particulară. [pr.: nu-an-] – Din fr. nuance.Trimis de bogdanrsb, 18.07.2002. Sursa: DEX '98NUÁNŢĂ s. tentă, ton, (înv.) vopsea. (Material textil în mai multe nuanţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimenuánţă s. f. (sil. nu-an-), g.-d. art. nuánţei; pl. nuánţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNUÁNŢ//Ă nuanţăe f. 1) Fiecare dintre varietăţile pe care le poate avea o culoare sau un sunet, privite sub raportul intensităţii. 2) fig. Fiecare dintre formele de manifestare a unei realităţi în procesul trecerii de la o stare la alta. nuanţăe de sens. 3) fig. Diferenţă uşoară, abia sesizabilă, dintre lucruri de acelaşi fel. O nuanţă nouă. 4) fig. Trăsătură suplimentară; coloratură slabă de altă natură. nuanţă de tristeţe. [G.-D. nuanţei; Sil. nu-an-] /<fr. nuanceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNUÁNŢĂ s.f. 1. Fiecare dintre varietăţile, dintre gradele prin care trece o culoare fără a-şi pierde calităţile specifice. 2. (fig.) Diferenţă uşoară (aproape imperceptibilă) între două lucruri de acelaşi gen. ♦ (muz.) Varierea execuţiei din punctul de vedere al intensităţii sonore. 3. Ceea ce reprezintă o conotaţie, un adaos la caracterul esenţial, de bază. [pron. nu-an-. / < fr. nuance].Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DNNUANŢĂ vb. tr. 1. a reda nuanţele unei culori, unui ton etc. 2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate. (< fr. nuancer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNNUÁNŢĂ s. f. 1. fiecare dintre varietăţile unei culori. 2. (fig.) diferenţă uşoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de acelaşi gen. ♢ (muz.) gradul de intensitate al unui sunet. ♢ caracter, notă particulară; conotaţie. (< fr. nuance)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNnuánţă (nuánţe), s.f. – Varietate cromatică. fr. nuance. – Der. nuanţa, vb. (a da nuanţă), din fr. nuancer.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.