pe

PE prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr-un substantiv nume propriu sau nume comun care indică o fiinţă) Îl strig pe Ion. A împuşcat pe lup în cap. ♦ (Complementul este exprimat printr-un substantiv comun care indică un lucru) Cui pe cui se scoate. 2. (Complementul este exprimat printr-un pronume personal, relativ, interogativ, demonstrativ, nehotărât sau negativ) L-a întrebat pe el. Pe cine nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Pe cine să chem? L-a adus şi pe celălalt. A strigat pe cineva. Nu strig pe nimeni. ♢ expr. Unul pe altul (sau una pe alta, unii pe alţii, unele pe altele) = reciproc, între ei (sau între ele). ♦ (Complementul este exprimat prin numeralul nehotărât "câţi", "câte", cu valoare de pronume relativ) Pe câţi i-am ajutat. 3. (Complementul este exprimat printr-un numeral ordinal, cardinal, distributiv) Pe al doilea nu l-am văzut. Adună pe 5 cu 7. Vedea pe câte unul zâmbind. 4. (Complementul este exprimat printr-un adjectiv sau un numeral substantivat, fiind precedat de articolul "cel") I-a invitat pe cei harnici. 5. (Complementul este exprimat printr-un substantiv sau un pronume precedate de adverbul de comparaţie "ca") Mă priveşte ca pe un străin. ♢ loc. adv. Ca pe el (sau pe ea, pe ei, pe dânsa etc.) = de-a binelea, de tot; zdravăn. II. (Introduce un complement indirect). 1. În legătură cu..., fiind vorba de... Vorbea pe seama cuiva. 2. Împotriva, în contra (cuiva). E pornit pe el. 3. În schimbul, pentru... A dat doi lei pe bilet. ♢ (Cu o nuanţă temporală şi distributivă) în schimbul unei munci (de o zi, de o lună etc.); în timp de... Cât să-ţi dau pe an? III. (Introduce un complement circumstanţial) 1. (Introduce un complement circumstanţial de loc) S-a oprit pe o treaptă. ♢ expr. Pe lume = în cuprinsul lumii, pretutindeni; în diverse puncte ale globului. ♢ (Cu o nuanţă instrumentală) Emisiune pe unde scurte. ♢ (Cu o nuanţă temporală) Pe drum i-am spus o poveste. ♦ (Dă complementului pe lângă care stă o nuanţă de aproximaţie) Caută pe după bănci. ♢ expr. Pe acasă = a) undeva în preajma sau în apropierea casei; b) în interiorul casei, la casa în care locuieşte cineva sau în sânul familiei sale. ♦ (Formează expresii şi locuţiuni) Pe cale. Pe din jos de... Pe deasupra. Pe de lături. Pe urma... 2. (Introduce un complement circumstanţial de timp) Pe căldura asta o să ne uscăm de sete. ♢ loc. adv. Pe mâine = a) în cursul zilei de mâine; b) pentru mâine; până mâine. ♢ loc. conj. Pe când = a) în timp ce, pe vremea când; b) (cu nuanţă adversativă) în acest timp însă, în schimb (în acest timp); iar. ♢ loc. prep. Pe după... = cam după... aproximativ după... Pe aproape de... = (cam) în apropierea..., (cam) înainte de... ♦ Pe timp de..., pe o durată de..., în fiecare, la fiecare, pentru fiecare: într-o perioadă de... Cantitate de cărbune planificată pe 5 ani. ♦ În, spre, înspre. Pe primăvară. Pe-nserate. ♦ (Formează expresii şi locuţiuni) Pe atunci. Pe loc. Pe timpuri. Pe veci. Pe viitor. 3. (Introduce un complement circumstanţial de mod) A plecat pe furiş. ♢ expr. (pop.) A rămâne (sau a fi) pe a cuiva = a rămâne (sau a fi) pe voia cuiva, a se face după cum doreşte (cineva). (pop.) Ducă-i pe aceea... = dacă-i aşa..., dacă aşa stau lucrurile... ♢ (Cu o nuanţă locală) Munceau până cădeau pe brânci. ♦ În schimbul..., pentru..., cu preţul..., cu... ♦ (Cu o nuanţă instrumentală) Cu ajutorul..., prin intermediul..., cu..., prin...; în... ♦ (Cu o nuanţă cantitativă; în expr.) Pe atât(a) sau p-atâta = în această măsură, într-atâta, cu atâta, la atâta. ♦ (Indică un raport de măsură) Teren de 20 pe 25 de metri. ♦ (Cu sens distributiv) Câte trei spectacole pe săptămână. ♦ (Formează expresii şi locuţiuni) Pe apucate. Pe larg. Pe nume. Pe din două. Pe terminate. 4. (Introduce un complement circumstanţial de cauză, adesea cu nuanţă finală) Din cauza. Se contrazic pe nimicuri. ♦ În urma, ca urmare. L-a certat pe spusa unui copil. 5. (Introduce un complement circumstanţial de scop) Spre, pentru; spre a..., pentru a..., să... S-a aşternut pe somn. 6. (În formule de jurământ) Pe cinstea mea. IV. (Urmat de un atribut) Are un semn pe toată viaţa. [var.: (înv. şi pop.) pre prep.] – lat. super, per.

Trimis de valeriu, 14.05.2008. Sursa: DEX '98



Pe ≠ sub

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



PE prep. 1. (local) v. deasupra. 2. (local) (înv.) spre. (pe faţa pământului.) 3. (local) v. în. (Au poposit pe culme.) 4. (local) (reg.) între. (Ia cojocul pe umeri.) 5. (local) v. peste. (Cade ploaia pe noi.) 6. (termen comercial; modal-instrumen-tal) pentru, per. (900 de lei pe kg de grâu.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pe prep.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pe-acásă prep. + adv. (tempo rapid)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pe-alócuri prep. + adv. (tempo rapid)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pe-aproápe prep. + adv. (tempo rapid)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PE prep. I. 1) (exprimă un raport locativ, indicând suprafaţa unui obiect) Floarea e pe fereastră. 2) (exprimă un raport temporal) A venit pe trei zile. Programa pe trimestru. 3) (exprimă un raport modal) A ieşit pe furiş. 4) (exprimă un raport instrumental) Cu; cu ajutorul. Merge pe cal. 5) (exprimă un raport completiv) L-am chemat pe Vasile la mine. 6) (exprimă un raport de echivalenţă) Pentru. A dat multe mii de lei pe casă. 7) (exprimă un raport de referinţă) Poarta pică pe el. II. (în locuţiuni) 1) Pe deasupra a) (exprimă un raport spaţial, indicând situarea mai sus de ceva sau de cineva) Pe deasupra caselor treceau în zbor stoluri de păsărele; b) în plus; mai mult. s-a acordat şi un premiu pe deasupra. 2) Pe din (exprimă un raport spaţial sau modal, indicând direcţia, modul realizării acţiunii) Pe din lături. Pe din dos. 3) Pe după a) (exprimă un raport temporal, indicând cu aproximaţie timpul posterior) Şedinţa se amână pe după sărbători; b) (exprimă un raport spaţial, indicând cu aproximaţie situarea de dincolo de ceva sau de cineva) Drumul trece pe după şcoală. 4) Pe la a) (exprimă un raport locativ, indicând cu aproximaţie locul) Pe la sud seceta a fost mai mare; b) (exprimă un raport temporal, indicând cu aproximaţie timpul) A sosit pe la amiază. 5) Pe lângă a) (exprimă un raport spaţial) Prin apropiere. A trecut pe lângă casa noastră; b) (exprimă un raport comparativ) În comparaţie cu; faţă de. Părea un copil pe lângă acest om zdravăn; c) (exprimă un raport cumulativ) În afară de. Pe lângă necazul ce-l avea şi grindina îi strivise via. 6) Pe sub a) (exprimă un raport spaţial, indicând locul situării mai jos de ceva) Mergeam pe la umbră, pe sub copaci; b) (exprimă un raport temporal, indicând cu aproximaţie timpul) Spre; înspre. Au ajuns pe sub amiază. 7) Pe când v. CÂND. III. (în componenţa formelor de jurământ) Pe cinstea (sau onoarea) mea. Pe cuvânt de cinste. /<lat. super, per

Trimis de siveco, 03.04.2008. Sursa: NODEX



pe prep. – 1. Peste, deasupra: pe bolta alburie (Eminescu); cum şade? bolnav în pat? Nu, sănătos, pe pat (Alecsandri). – 2. La, în: sărută fata pe frunte (Sadoveanu); pe gînduri cad (Eminescu). – 3. Peste (indică ideea de repetiţie): scrisori pe scrisori (n. Costin). – 4. Indică o relaţie bidimensională: camera secretarului, mare de vreo trei metri pe patru (Cocea). – 5. Spre, înspre (sens local): uşa se deschidea pe-afară (Fundescu); hai să ne’ntoarcem pe-acasă (Alecsandri). – 6. În (sens temporal): pe o frumoasă zi de vară (Odobescu). – 7. Pînă (sens local şi temporal): o sticluţă de spiţerie plină pe sfert (Bassarabescu). – 8. Pînă la (indică anii neîmpliniţi ai vîrstei): una-i de 16 pe 17 (Alecsandri). – 9. Circa, mai mult sau mai puţin (arată aproximaţia): plecă de acasă pe la răsăritul soarelui (Gane). – 10. Cu, pe timpul (sens temporal): pe toamnă (Ghica). 11. Prin intermediul, cu ajutorul (sens modal): au strîns oaste pe bani (Urechiă); găseşte uşa sălii pe pipăite (Caragiale). – 12. Pentru (arată scopul): eu n-am venit pre bătaie, ce pre pace (Neculce); zaharicale pe diseară (Alecsandri); jucau uneori pe cîte-o prăjitură (Bassarabescu). – 13. Contra, împotrivă: aţi trimis cu pîră pre Urechiă (Doc. Mold. 1617). – 14. Fiecare (sens distributiv): am un bucătar cu zece galbeni pe lună (Alecsandri); mînca pe zi cîte trei care de pîne (Sbiera). – 15. Formează acuzativul numelor de persoană: aştept pe soră-mea (Alecsandri). – 16. Introduce adv. şi locuţiunile adv. (sens expletiv): cum ai ajuns pe aici? (Ispirescu); pe la noi, în provincie (Alecsandri). – var. (înv.) pre, (Mold.) pi, (Munt., vulg.) pă. – Mr., megl. pri, istr. pre. lat. per (Puşcariu 1293; Candrea-Dens., 1396), cf. alb. për, it. per (calabr. pe), fr. par, sp., port. por. În mod general, reproduce sensurile rom. ale lui per şi super; în anumite sensuri, totuşi, pare să reproducă ngr. ϰατά. Pentru acuzativul personal, cf. sp. a şi Meyer-Lübke, rom. Gramm., III, 351 (explicaţia lui gr. Nandriş, Mélanges m. Roques, Paris 1952, III, 1599-65, care se bazează pe sl. na, nu e convingătoare). Întrebuinţarea acestui acuzativ nu este generală. Se evită folosirea lui pe cu s. articulat şi fără atribut: cunosc omul, cunosc pe om, cunosc pe omul bun, dar niciodată cunosc pe omul. Paralelismul cu sp. nu e întîmplător. Sensul lui pre › pe folosit pentru a indica acuzativul este, ca şi în sp., cel al lui ad lat., ca în multe dintre sensurile 5-11, din acelaşi înţeles se explică folosirea lui expletivă, cînd introduce un adv. Comp. presus, adv. (pe deasupra; superior); prejos, adv. (dedesubt, inferior), ambele folosite doar la comparativ; precum, adv. (cum, aşa cum). – cf. peste.

Trimis de blaurb, 20.07.2008. Sursa: DER