- nuanţa
- NUANŢÁ, nuanţez, vb. I. tranz. 1. A reproduce, a da nuanţele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanţe. 2. fig. A pune în evidenţă (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie. [pr.: nu-an-] – Din fr. nuancer.Trimis de bogdanrsb, 18.07.2002. Sursa: DEX '98NUANŢÁ vb. v. doza.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenuanţá vb. (sil. nu-an-), ind. prez. 1 sg. nuanţéz, 3 sg. şi pl. nuanţeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NUANŢ//Á nuanţaéz tranz. 1) (culorile pe un tablou sau desen) A prezenta în diferite nuanţe, asortând (pentru ca trecerea de la una la alta să fie abia perceptibilă). 2) A interpreta ţinând seamă de cele mai mici nuanţe. nuanţa o piesă muzicală. 3) fig. A varia prin nuanţe. nuanţa stilul. 4) A exprima, ţinând seama de cele mai delicate diferenţe. A-şi nuanţa gândurile. [Sil. nu-an-] /<fr. nuancerTrimis de siveco, 14.04.2007. Sursa: NODEXNUANŢÁ vb. I. tr. 1. A îmbina culorile în aşa fel, încât trecerea de la una la alta să se observe foarte puţin. 2. (fig.) A exprima diferenţele fine, uşoare, nuanţele; a da expresie. [pron. nu-an-. / < fr. nuancer].Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.