neînduplecát — adj. m. (sil. ple ), pl. neînduplecáţi; f. sg. neînduplecátã, pl. neînduplecáte … Romanian orthography
inexorabil — INEXORÁBIL, Ă, inexorabili, e, adj. Care nu poate fi înduplecat, neînduplecat, implacabil. – Din fr. inexorable, lat. inexorabilis. Trimis de valeriu, 05.03.2006. Sursa: DEX 98 INEXORÁBIL adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător,… … Dicționar Român
dârz — DÂRZ, Ă, dârji, ze, adj. (Despre fiinţe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneţ, curajos, cutezător. ♢ Aprig, înverşunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş. [pl. şi: (m.) dârzi, (f.)… … Dicționar Român
implacabil — IMPLACÁBIL, Ă, implacabili, e, adj. Care nu poate fi înduplecat, atenuat, îmblânzit; neîndurător, inexorabil. – Din fr. implacable, lat. implacabilis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPLACÁBIL adj. v. crud. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
inflexibil — INFLEXÍBIL, Ă, inflexibili, e, adj. Care nu poate fi îndoit; neflexibil, tare, nemlădios. ♦ fig. Neimpresionabil; neînduplecat, ferm, intransigent. – Din fr. inflexible, lat. inflexibilis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inflexibil … Dicționar Român
intransigent — INTRANSIGÉNT, Ă, intransigenţi, te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. v. neînduplecat. – Din fr. intransigeant. Trimis de valeriu, 09.02.2008. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
rigid — RIGÍD, Ă, rigizi, de, adj. 1. Care nu se deformează sub acţiunea forţelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; ţeapăn, neflexibil. 2. fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre… … Dicționar Român
tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… … Dicționar Român
cerber — CÉRBER, (2) cerberi, s.m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porţile infernului şi păzea intrarea. 2. fig. (livr.) Paznic sever, exigent. – Din fr. cerbère, lat. cerberus. Trimis de valeriu … Dicționar Român
aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98 ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… … Dicționar Român
