- rigid
- RIGÍD, -Ă, rigizi, -de, adj. 1. Care nu se deformează sub acţiunea forţelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; ţeapăn, neflexibil. 2. fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feţei) Care trădează neînduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Rigid ≠ elastic, flexibil, mlădios, supluTrimis de siveco, 06.09.2006. Sursa: AntonimeRIGÍD adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. ţeapăn, (fig.) înţepenit. (O îmbinare rigid.) 3. adj. v. nemişcat. 4. adj. imobil, înţepenit, static, (livr.) hieratic. (Atitudine rigid.) 5. adj. v. ţeapăn. 6. adv. v. ţeapăn. 7. adj. dogmatic, mecanic, schematic, simplist. (O concepţie rigid.) 8. adj. (fig.) scorţos, scrobit. (Nişte critici rigid.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerigíd adj. m., pl. rigízi; f. sg. rigídă, pl. rigídeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRIGÍ//D rigiddă (rigidzi,rigidde) 1) (despre corpuri) Care rezistă la deformare; inflexibil; ţeapăn; băţos. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care refuză compromisurile; neîmpăcat cu abaterile morale; intran-sigent. Atitudine rigiddă. /<fr. rigideTrimis de siveco, 06.09.2006. Sursa: NODEXRIGÍD, -Ă adj. 1. Neflexibil, ţeapăn. ♦ Care rezistă, nu se frânge. ♦ Care nu se deformează sub acţiunea forţelor exterioare. ♦ (tehn.; despre piese, legături) Care este fix, imobil; fixat, întărit, legat strâns. 2. (fig.) Care nu îngăduie abateri; sever, aspru, neînduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus].Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DNRIGÍD, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acţiunea forţelor exterioare; lipsit de flexibilitate; ţeapăn. ♢ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.