implacábil — adj. m., pl, implacábili; f. sg. implacábilã, pl. implacábile … Romanian orthography
inexorabil — INEXORÁBIL, Ă, inexorabili, e, adj. Care nu poate fi înduplecat, neînduplecat, implacabil. – Din fr. inexorable, lat. inexorabilis. Trimis de valeriu, 05.03.2006. Sursa: DEX 98 INEXORÁBIL adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător,… … Dicționar Român
implacabilitate — IMPLACABILITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi implacabil. – Din fr. implacabilité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 implacabilitáte s. f., g. d. art. implacabilităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
crud — CRUD, Ă, cruzi, de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n a fost (suficient) supus acţiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părţi ale lor) Care este încă în… … Dicționar Român
derelicţiune — DERELICŢIÚNE s. f. (fil.) stare de însingurare şi neputinţă, de împotrivire în faţa unui destin ameninţător şi implacabil; sentiment al aruncării omului într o lume indiferentă şi ostilă. (< fr. déréliction) Trimis de raduborza, 15.09.2007.… … Dicționar Român
fatalitate — FATALITÁTE, fatalităţi, s.f. 1. Forţă supranaturală care ar determina în mod prestabilit şi implacabil mersul lucrurilor şi viaţa oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs nefericit de împrejurări… … Dicționar Român
fatum — FÁTUM s.n. (livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – cuv. lat. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FÁTUM s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
nemilostivitor — NEMILOSTIVITÓR adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
nemilostivnic — NEMILOSTÍVNIC adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
nemiluit — NEMILUÍT, Ă, nemiluiţi, te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ♢ loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belşug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea… … Dicționar Român