- intransigent
- INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenţi, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. v. neînduplecat. – Din fr. intransigeant.Trimis de valeriu, 09.02.2008. Sursa: DEX '98Intransigent ≠ tolerantTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINTRANSIGÉNT adj. 1. v. hotărât. 2. v. necruţător. 3. v. neîngăduitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeintransigént adj. m., pl. intransigénţi; f. sg. intransigéntă, pl. intransigénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINTRANSIGÉN//T intransigenttă (intransigentţi, intransigentte) şi adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent în acţiuni şi în convingeri; inflexibil. /<fr. intransigeantTrimis de siveco, 09.02.2008. Sursa: NODEXINTRANSIGÉNT, -Ă adj. Neînduplecat, necruţător, incoruptibil. [cf. fr. intransigeant, it. intransigente].Trimis de LauraGellner, 09.02.2008. Sursa: DNINTRANSIGÉNT, -Ă adj. care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant, it. intransigente)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.